Un model de noblețe, generozitate și dedicație, Prințesa Marina Sturdza rămâne în inimile echipei HOSPICE Casa Speranței ca o femeie remarcabilă, un exemplu de om și cetățean care iubește oamenii, care a (re)clădit cu suflet și caracter comunități, valori, încredere și speranță. Unul dintre cei mai mari suporteri ai numeroaselor acțiuni de caritate și proiecte sociale din România și patronul rețelei internaționale Hospices of Hope, Prințesa Marina Sturdza și-a dedicat, cu inegalabilă discreție, eleganță și perseverență, mare parte a vieții pentru a-i ajuta pe alții.

Generozitatea și lumina ei vor mângâia încă mulți ani numeroși oameni în suferință din România și nu numai, pentru că a investit substanțial în servicii de îngrijiri paliative pentru persoanele diagnosticate cu boli incurabile.

HOSPICE și Prințesa Marina Sturdza – o poveste despre speranță

În urmă cu două decenii,  în 1997, Prințesa Marina Sturdza  și fondatorul HOSPICE Casa Speranței, Graham Perolls, se întâlneau la o recepție la Ambasada României. Atunci s-a pus piatra de temelie a ceea ce urma să fie o lungă colaborare în beneficiul adulților și al copiilor cărora destinul le-a pus diagnostice cumplite.

“A fost prima persoană pe care am întâlnit-o când am intrat în cameră și am început să vorbim. Când mi-a înmânat cartea de vizită, am observat cuvântul ‘Princesse’ în fața numelui ei. M-a întrebat de ce mă aflu acolo și i-am povestit că am fondat HOSPICE Casa Speranței în Brașov. Mi-a povestit apoi că ea însăși s-a născut lângă Brașov. Realizând că vine din nobilime, am întrebat-o dacă s-a născut în Castelul Bran. Spre surprinderea mea, ea mi-a spus că s-a născut într-un șanț” aproape de castel, în timp ce familia ei a fugit de comuniști! “, rememorează Graham Perolls.

I-a apreciat profunzimea viziunilor, eleganţa umană şi blândeţea şi a întrebat-o dacă ar lua în considerare să devină patron al carităţii. Nu a acceptat imediat, a dorit mai întâi să viziteze echipele HOSPICE din Braşov, să vadă cu ochii săi echipele HOSPICE şi pacienţii îngrijiţi de fundaţie.  “Am fost impresionat că nu era pregătită să-și împrumute numele unei organizații pe care nu o văzuse încă. Cu toate acestea, odată ce a vizitat HOSPICE, a fost încântată să accepte și acesta a fost începutul unei relații strânse cu HOSPICE, care a durat mai mult de 20 de ani“, mărturiseşte Graham Perolls.

Prințesa Sturdza a vorbit în toată lumea despre cauza îngrijirii paliative

Un orator desăvârșit, Marina Sturdza a fost întotdeauna fericită să vorbească despre HOSPICE oriunde merge. Graham Perolls a pierdut șirul evenimentelor la care Prințesa Marina Sturdza a pledat, în ultimii 20 de ani, pentru cauza îngrijirii paliative pentru bolnavii terminali din România și din celelalte țări în care HOSPICE este prezentă,  inclusiv Moldova și Serbia.

“De la Kent la Kentucky, de la București la Boston, a reușit de fiecare dată să-și impresioneze audiența. În ultimii ani, Marina nu era străină de boală. După ce s-a recuperat după un accident vascular cerebral grav, ea a trebuit, de asemenea, să facă față cancerului de sân și problemelor renale. În ultimii săi ani, a empatizat cu pacienții într-un mod foarte personal. Cu toate acestea, spiritul său de luptă strălucea întotdeauna. Dar când a fost diagnosticată anul trecut cu cancer esofagian, cred că a realizat că recuperarea completă nu mai era posibilă. Ea s-a confruntat cu boala cu mult curaj. Ultima oară când am vorbit cu ea, vocea ei era foarte slabită. Cu toate acestea, a vrut să trimită un mesaj oaspeților la balul nostru de caritate din Scoția. Fusese prezentă la eveniment în anul precedent și a vrut să-i transmită “iubirea și îmbrățișările” sale  tuturor“, povestește fondatorul HOSPICE.

„Prințesa Marina Sturdza se distinge ca o figură luminoasă și plină de blândețe, care a reușit să influențeze în bine destinul celor greu încercați. Deși viața a încercat-o mult, cu îndelungi suferințe, în fața acestora nu și-a pierdut niciodată iubirea fața de oameni și dorința de a ajuta.  Îi suntem recunoscători pentru faptul că a fost un adevărat ambasador al cauzei HOSPICE, contribuind prin implicarea Domniei Sale la ajutorarea a mii de pacienți bolnavi incurabili”, transmite Mirela Nemțanu, director executiv HOSPICE Casa Speranței.

Premiile “Marina Sturdza pentru excelență în HOSPICE”

Unul dintre modurile în care HOSPICE și-ar dori să păstreze vie amintirea Marinei Sturdza este instituirea premiilor “Marina Sturdza pentru excelență în hospice”, care vor fi acordate membrilor personalului din spitale care manifestă un angajament extraordinar față de îngrijirea pacienților cu boli terminale și a familiilor acestora.

“Marina a trăit o viață extraordinară și a fost o persoană extraordinară. Va lipsi tuturor celor care au cunoscut-o, inclusiv celor de la Hospices of Hope și HOSPICE Casa Speranței. Cu ocazia inaugurării noului HOSPICE din București în 2014, Corul Evanghelic Comunitar de la Londra a făcut un concert la Palatul Elizabeth. Marina a fost deosebit de emoționată de melodia “Amazing Grace”. Ea a venit la mine imediat după concert și a spus foarte hotărât că dorește ca acest cântec să fie cântat la înmormântarea ei! Marina a fost “harul care m-a adus în siguranță până aici și harul care mă va călăuzi mai departe“, conchide Graham Perolls.

In memoriam

Prinţesa Marina Sturdza, descendentă a două vechi familii de domnitori, Sturdza şi Suţu, s-a stins duminică, 22 octombrie, la reședința sa din New York, după o lungă luptă cu boala, pe care a dus-o, cu demnitatea ce o caracteriza, până în ultima clipă a vieții sale. Sufletul Prințesei Marina Sturdza îmbogățea pe oricine întâlnea și noi, echipa HOSPICE Casa Speranței, credem că va continua să facă asta pe oriunde va mai merge.

“Cred în bunătatea străinilor. La fel ca mulți, îmi datorez viața bunătății străinilor. Dacă mă aflu aici să vorbesc cu tine în seara asta și am reușit să cresc în societățile din Elveția și Canada și mai târziu să mă întorc în țara mea de origine, România, este doar datorită bunătății străinilor, a oamenilor pe care nu i-am întâlnit niciodată și care nu m-au întâlnit niciodată. Oamenii care erau dispuși să-și riste poziția și viața pentru a ajuta un copil de trei ani să fugă în siguranță de regimul comunist care sechestrase deja pe toată lumea din familia mea. Nu am întâlnit niciodată acei oameni, dar îi voi uita niciodată.

Bunătatea străinilor și grija și compasiunea față de cei care au nevoie este adesea ceea ce face ca aceasta să fie o lume civilizată. Cei mai mulți dintre noi sperăm să ducem o viață productivă și utilă și să presupunem că se va termina cu demnitate și fără durere. Dar nu este întotdeauna așa în Europa de Est. Nu vom putea niciodată să ajutăm fiecare bărbat, femeie și copil aflat în primejdie, dar este în puterea noastră să îi ajutăm pe copii și pe cei care îi îngrijesc să facă din prezent un timp mai bun“ – Marina Sturdza.