Dragă cancer,
Trebuie să stăm de vorbă. În primul rând vreau să îți spun că nu îmi place numele tău. Cu toate acestea faci parte din viața mea și cred că trebuie să negociem.
Prima oară când ai venit la mine, aproape m-ai distrus. Ai distrus tot universul meu. Eram prea tânără, doar 25 de ani. Ți se pare corect? Mi-ai luat tot! Putere, frumusețe, încredere în sine. Dar cu toate acestea, nu ai fost suficient de puternic. Am luptat cu tine, dar mai ales cu mine. Ți-am dovedit, mi-am dovedit că se poate “trece” peste tine. Ai fost groaznic, dar până la urmă te-am trimis în vacanță, iar eu am înflorit.
Era atât de bine fără tine, dar eu recunosc că mă gândeam mereu la tine. Îmi era teamă că vei reveni. Și uite că se pare că și ție ți-a fost dor de mine. Ai venit din nou. La 27 de ani. Ai venit, dar m-ai găsit mai puternică, așa că nu ai stat prea mult și ai plecat. Speram că pentru totdeauna. Știi se zice că dacă stai departe 5 ani, rămâi în vacanță mereu. De ce te-ai grăbit să vii înapoi? Patru ani jumătate fără tine. A fost așa de bine. Aveam atâtea planuri, atâtea speranțe. Și ai venit din nous ă distrugi. Află că știu cu cine mă pun! Și ma știu că “Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești”. Văd că nu prea vrei să mă lași.
Chiar dacă tu nu mă lași, află că nici eu nu te las să îți faci de cap, sunt puternică și știu că nu ești invincibil.
Anamaria
P.S. Îți doresc vacanță plăcută
