Dragă cancer,
Îți mai aduci aminte de când ne cunoaștem? Nu știu dacă acum 10 ani, în februarie 2008, puteam să mă adresez către tine cu “dragă”. În acea perioadă ai venit la mine pur și simplu și ți-au impus prietenia. Te-am acceptat greu, dar apoi m-am consolat și mi-am propus că nu sunt obligată să fiu alături de tine mereu. Am vrut să te ignor, dar tu de nenumărate ori ai insistat, ca și cum eu sunt cea mai bună prietenă a ta. Dar știi ceva? Prin insistența ta, sau mai bine zis datorită ție, mi-a fost dat să cunosc altfel de oameni. Oameni adevărați acum dragi sufletului meu care m-au sprijinit, m-au ajutat și m-au îndrumat. Ai devenit parcă gelos pe prietenia mea cu ei cu multă răzbunare ai insistat 3 ani la rând fără nepăsare, doar nu ted urea pe tine, ba mai mult mi-ai luat și ce mi-a fost mai drag în viață, soțul, sora, socrul, pur și simplu m-ai tatonat mereu. Dar ți-am întors spatele și mi-am încredințat viața în mâinile lui Dumnezeu.
Ai fost derutat și m-ai parasit trei ani, parcă nici nu ai fost în viața mea, și acum ataci din nou, mai agresiv, dar îți spun că te ignor total. Vreau să îmi iau la revedere de la tine sau mai bine adio și-mi doresc să găsesc lampa fermecată a lui Aladin să te închid în ea și să rămâi singur, “tu cu tine”, să vezi ce înseamnă să ai un prieten pe nume CANCER.
Geta, 59 de ani
