Scrisoare către cancer

Să știi că acest diagnostic nu m-a descurajat, ci din contră mi-a deschis capul să lupt cu toată ființa mea, să reușesc pe ma departe, să mă bucur pentru fiecare lucru mic, pentru fiecare clipă pe care o primesc și să mă pot bucura de toți cei dragi. Această putere am cerut-o de la Dumnezeu, am plans atunci Lui, i-am cerut iertare, apoi am pornit înarmată cu voința lui Dumnezeu până în anul 2018
Pe atunci eram în februarie 2008. Noi nu putem face nimic bun fără Dumnezeu și atunci când suntem încolțiți în orice luptă cu viața trebuie să îl chemăm pe Dumnezeu în ajutor.
Am trecut mai mult decât biruitoare prin acești ani și chiar unele cadre medicale mă felicitau și mă dădeau exemplu. Trebuie să avem o inimă sinceră când strigăm la Dumnezeu, un suflet curat. El ne dă mai mult decât cerem noi. Dumnezeu ne înconjoară cu toată dragostea Lui, cu iubire și, mai ales, o prietenă mi-a spus cândva că Dumnezeu este singurul care ne mângâie, nu este altul ca El.
Îmi doresc să fiu sănătoasă cât va îngădui Dumnezeu, dar să trăiesc pentru a face lucruri bune pentru toți oamenii, încurajând cu tot sufletul și spunând că avem un mare doctor care vindecă nu numai trupul, ci și sufletul.

Acești ani cu cancerul și vindecarea mea au fost cei mai fericiți din cei 58 de ani. Am învățat că nu suntem singuri, că cineva acolo sus ne urmărește și ne călăuzește dacă cerem ajutorul Lui.
Am făcut vizite la spital unor prietene de suferință, le-am insuflat încrederea vie și am văzut bucurii multe.
Acest an 2018 vine cu o nouă provocare. În urma unei investigații, mi s-au depistat niște ganglioni pentru care am făcut biopsie și aștept rezultatul pe care i l-am cerut lui Dumnezeu după voia lui și îl iau ca din mână cu mulțumire. Doresc să se folosească în continuare Dumnezeu de mine ca să fiu de folos familiei și celor dragi.
Nu mă tem de niciun rău căci tu, Doamne, ești cu mine, mi-am încredințat soarta în mana ta și aștept să lucrezi în chip minunat.

Lidia