Ştiţi că mulţi părinţi dau şi un nume de sfânt copilului lor cu gândul că acesta îl va proteja de rău? Aşa s-a întâmplat şi cu Cristina-Maria. Are doar 4 ani, dar îţi dă impresia că a trăit 40. Vorbeşte despre viaţă ca şi cum le-a văzut pe toate. Te anunţă că îşi pierde echilibrul şi că trebuie să fie susţinută pentru a îndeplini orice activitate pe care un alt copil de vârsta ei o face cu uşurinţă. Cristina-Maria ştie cum se numeşte boala ei şi care sunt, în termeni realişti, şansele ei de recuperare totală. Nule. E unul dintre cuvintele pe care Cristina-Maria îl pronunţă cu grijă, …aproape cu sfinţenie.

În spatele ei este permanent mama ei. Liliana. O femeie puternică care bate zeci de kilometri zilnic cu maşina ca să îşi aducă micuţa la terapie. Povesteşte că merge încet la volan şi că dacă are un TIR în faţă, nu intră niciodată în depăşire. Este felul ei de a spune cam cum arată grija ei faţă de micuţa preţioasă din maşină. Faţă de viaţă, în general. Viaţa atât de firavă care i-a stat de multe ori în mâini şi care a atârnat de o decizie sau de un medic.

În spatele Lilianei stă un medic. Un ginecolog renumit care aduce pe lume sute de copii. Unii sănătoşi, alţii bolnavi. Un medic care vorbeşte blând şi despre care nu ai crede decât că este un profesionist desăvârşit. Acel medic i-a ascuns Lilianei suferinţa copilului ei. Mama chinuită de întrebări a fost minţită de el şi de colegii lui şi a plecat acasă cu o fetiţă care risca să îi moară în braţe în orice secundă. O fetiţă care nu plângea, care nu îşi mişca mâinile şi căreia îi tremurau picioarele. Care nu avea putere să se hrănească şi care avea şi o malformaţie cardiacă. Medicul ginecolog care a scos-o din pântece şi neonatologii care au văzut-o apoi în maternitate pe Cristina-Maria i-au spus mamei acesteia că micuţa este perfect sănătoasă şi că ar trebui să se bucure că are un copil atât de cuminte…

La 4 ani, Cristina-Maria vorbeşte ca şi cum şi-a trăit deja viaţa. E hotărâtă să se facă medic şi visează să poată merge ca orice domnişoară elegantă pe care o vede pe stradă. Cristina-Maria poartă în sufletul ei micuţ o durere atât de puternică, încât ar putea să ucidă un adult. Durerea unui destin absurd care a condamnat-o să nu fie niciodată ca ceilalţi. Durerea unei dependenţe permanente de mama sa. Durerea unor minciuni rostite de nişte „făuritori de viaţă“, atunci când chiar viaţa ei atârna de un fir de aţă…

Text: Cristina Nica; Foto: Cristina Nica