În urmă cu 25 de ani, am cunoscut o voluntară din Anglia, venită să ajute bolnavii de la noi. M-a rugat să vin puțin la fundație, să ajut cu ce pot și, din respect, n-am putut s-o refuz. Puțin câte puțin, s-au făcut 25 de ani de când nu am mai plecat de la HOSPICE. Au fost și vremuri grele, dar foarte frumoase, ne-au făcut să ne sudăm ca o familie, unită de un singur gând: să-ți ajuți aproapele. E atât de simplu!